Plasticul joacă un rol important în orice aspect al vieţii noastre. Materialele plastice sunt folosite pentru a crea produse pe care le folosim în fiecare zi, ca jucăriile, mobila, containerele pentru băuturi, haine etc. De altfel, consumul a crescut exponenţial faţă de acum 50 de ani, dat fiind că este considerat un material destul de ieftin şi care se modelează uşor. Cea mai mare cantitate de materiale plastice se găseşte în containere şi ambalaje (sticle pentru răcoritoare, sticle de şampon, capace etc.), dar şi în bunuri durabile (mobilă, electrocasnice etc.) şi non-durabile (scutece, pungi de gunoi, căni şi ustensile casnice şi medicale etc.).
În anul 1988, Societatea Industriei de Materiale Plastice din Statele Unite ale Americii a stabilit un sistem de codaj pentru plastic, care a rămas în vigoare şi astăzi. El a fost şi este menit să uşureze diferenţierea de către consumatori şi reciclatori a diferitelor tipuri de plastic, pentru o reciclare cât mai eficientă. Sistemul cuprinde numere de la 1 la 7.
Cel mai uşor plastic de reciclat este tipul 1 şi cuprinde plasticul făcut din polietilen tereftalat (PET), adică sticle de apă şi răcoritoare, cutii de medicamente şi multe alte containere folosite pentru bunurile de larg consum. O dată procesat, PET-ul poate deveni fibră sintetică pentru haine de iarnă, saci de dormit, veste de salvare, casete, bare de maşină, sfoară, alte sticle etc.
Tipul 2 înseamnă plastic făcut din polietilenă de mare densitate. Aici intră containerele şi sticlele pentru detergenţi, înălbitori, şampon, ulei de motor sau lapte. Acest plastic se reciclează pentru a se fabrica jucării, ţevi, sfoară şi plastic pentru construcţii.
În categoria plasticelor care se reciclează mai rar, din cauza nivelului scăzut de reciclabilitate) intră tipurile 3, 4 şi 5. Tipul 3 este plasticul făcut din policlorură de vinil, adică PVC, folosit pentru ţevi, perdele de baie, instrumente medicale, tetine etc. Ca şi numărul 4 (polietilen cu densitate mică folosit la folii şi pungi pentru cumpărături sau pentru sendvisuri) şi numărul 5 (polipropilenă folosită în diferite învelişuri plastice ş.a.).
Tipul 6 este polistirenul, care se foloseşte la pahare de cafea, tacâmuri de unică folosinţă, izolaţii etc. Poate fi reprocesat foarte uşor, mai ales în spumă rigidă pentru izolaţii.
Cel mai dificil de reciclat sunt plasticele de tip 7, adică cele făcute dintr-o combinaţie a materialelor menţionate mai sus sau din formule de plastic rar folosite. Ele sunt dificil de colectat şi reciclat din cauza neîncadrării într-o categorie fixă. Tocmai de aceea, ele pot fi returnate producătorilor pentru ca utilizatorii individuali să nu se simtă responsabili pentru încărcarea gropilor de gunoi.